Poezie poezie

Am scris-o pe la 20 de ani - atunci imi placea mult Arghezi, dupa cum puteti sa va dati seama.

Labirintul

Intră cu grijă pe unde ți-arată

Indicatorul roșu de pe poartă.

Dacă te-mpiedici chiar de pe-acum

Ce te faci mai încolo, pe drum?

Și când vei ajunge în labirint

Culege firele de argint

Pe care ți le-a lăsat

Cel care tocmai a plecat.

Te-ai și întors? Credeam că mai stai

Să numeri visele, dar - vai!

Ai năpârlit de culori

Și era gata-gata să mori.

Du-te, du-te să nu te mai văd

Cum stai ca un par. E prăpăd

În stânga și-n dreapta și tu

Nici nu știi dacă da sau nu.

Când tu te scarpini după ureche

Mai trece câte o pereche

De ciori. Vâjj încolo, vâjj încoace.

Nu mai da din labe, nu se face.

Și uite că ai ajuns pe un culoar.

N-ai decât să tragi de fermoar

Și se deschide imediat

În alt culoar, și mai întortocheat.

Acum, gata. Ai început să dormi.

Nu uita că șoseaua e plină de pomi -

Poate-o sa dai într-unul, în doi

Că șoseaua e udă de ploi.

Un perete acolo, unul aici.

Pitulează-te pe la ușile mici

Sau intră pe poarta cea mare

Deși probabil duce la-nchisoare.

Nu-i nimic. În jur nu-i nimic

Decât ce-a fost și încă un pic.

Poate că râzi în sinea ta

De prostia altcuiva.

Ce șirag superb de dinți!

Vezi că mușcă și te scot din minți.

Ocolește-i cu dibăcie

Că niciodată nu se știe.

Acum văd că ai dat de scară.

Repede, urcă și coboară

Și urcă și coboară, dacă n-ai ce face.

Cui nu-i place, îi va place.

Să nu spui ca te-ai săturat

De umblat si de numărat.

Labirintul nu se termină

Și mai ai rezerve de lumină.

Vezi să nu cazi cu capul în jos

Să ajungi de tot pe dos

Cu ochii înăuntru și inima afară,

Că, stând în frig, o să te doară.

Nu, acolo nu-i o groapă

Nici un hău plin cu apă.

E un gâtlej însetat de materie.

N-are ce să te sperie.

Fă-ți vânt cu-ndrăzneală și sari

Și-ascultă bine si fă ochii mari

C-ai să ajungi - de ce să te mint -

Din nou în labirint.