La multi ani Dana! Drept cadou, postez aici unul din cintecele mele preferate si unul din cintaretii preferati! Stii ceva spaniola asa ca poate o sa-ti placa...
Si poezia asta ti-o dedic tot tie!
Intoarcerea povestii
De frunze mi-e frica, nu vezi, ne
inghit!
Si mina imi tremura, iar am
albit,
Ma tem de tulpini linga crestetul
meu,
De ce infloresc si se-ndoaie
mereu?
Erau numai doi, un batrin si-un
copil.
Batrinul scincea, obosit si
febril,
Copilul rizind inflorea ghiocei
Pe piatra de riu, intre zine si
zmei.
Mi-e frig si mi-e bezna iar luna
rinjeste
Si ciocuri ascunse ma string
ca-ntr-un cleste.
Mi-e tot mai furtuna, ma zbat, ma
indoi,
De ce sint fiori si lumini linga
noi?
Ce spui? Nu te mingiie noaptea
nebuna?
Raspunse, lovind cu piciorul in
luna.
Asculta cum cinta vazduhul la
nai,
Azvirle-ti uimirea in umbra si
hai!
Ma pierd linga piatra, alunec din
mine,
Atinge-ma, tine-ma, ia-ma cu
tine!
De ce nu mai vad si de ce nu mai
suflu?
Doar flacari si gheata ma-nghit
dinlauntru.
Copilul se-ntoarse incet, intr-o
doara
Si moale se stinsera sunet si
seara
Iar piatra zvicni peste file
nescrise -
Ti-e frica de mine? - cel mic ii
soptise.
Si teama se-ascunse si risul
pieri
Iar piatra ramase-n lumina de zi.
Spre casa, agale, un om
se-ndrepta -
In fata si-n spate pamintul vuia.
Un comentariu:
Exceptionale dedicatii... atat cantecul, cat mai ales poezia...
Trimiteți un comentariu