Inca o poezie

(Scrisa tot pe la 20-si-ceva de ani)

Strainul

Straine, ai venit cumva pe jos,

Pe drumul cocosat si gaunos?

Din care parte-a noptii-ai rasarit

Sa-mi tulburi somnul nemaiadormit?

Hai, nu sta-n usa, intra-n casa goala

Cu goi pereti si cu podea de smoala.
Ti-e foame? Sete? Frig? Si mie mi-este

Dar asteptam pe cineva sa-mi dea de veste.

Aseaza-te pe jos, ca scaun n-am

Sau pat, sau masa, sau divan.

Si spune-acum, de unde vii si cum

Mi-ai intilnit casuta goala-n drum.

Tu nu ma vezi, dar nu ma deranjeaza

Ca-n ochii tai nu intra nici o raza.

De fapt nici eu nu prea te vad la fata,

In jurul tau se-ngramadeste ceata.

Acum vorbeste. Eu ascult cuminte

Desi vorbele tale nu-s cuvinte

Ci lanturi grele care serpuiesc

Si-n mintea mea se-aduna si vorbesc.

A, tu esti deci ziua de miine,

De-aceea te cunosc asa de bine.

De mii de ani astept sa-mi vii in casa

Si uite, intunericul se lasa.

Aseaza-te aicea, printre pietre

Si sprijina-ti spinarea de perete.

Acum inchide ochii orbi si, iata,

Ai devenit si tu, ca mine-o piatra.

Iar eu imi las scheletul linga tine,

Aripi imi iau din roiul de albine,

Picioare din o mie de paianjeni

Si ochi de la o suta de luceferi

Si-acum te las in casa din rascruce

Si-n drumul cel din spate ma voi duce.

Cheia o iau, tu stai in locul meu

Si fii ziua de azi - ce-am fost si eu.

Pe drumul drept din spatele chiliei

O iau la goana-n goana vesniciei.

Tu uita-ma, nu poti sa ma mai ceri

Caci tu vei fi de-acum ziua de ieri.

Voi alerga departe, mii de ani,

Tu vei ramine printre bolovani.

Mereu tacut, cu gindul catre miine,

Vei astepta fara sa stii pe cine.

Si-atunci, deodata, cercul se va-nchide.

Cu cheia poarta casei voi deschide

Si-nvaluit de ceata noptii, grea,

Strain, voi sta in fata ta.